Odată ce Îl avem înaintea ochilor noștri pe Cel care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi (Gal. 2:20), mustrarea nu mai trebuie să fie privită ca un atac la adresa temeliilor noastre și la adresa meritelor noastre, ci ea devine o oportunitate proaspătă pentru a crește spiritual și pentru a avea o bucurie mai mare.
David C. Mathis
— David C. Mathis
păstor și editor executiv al Desiring God
din volumul Obiceiurile harului, MAGNA GRATIA
mustrarea
ALTE CITATE DESPRE MUSTRAREA
Aducerea unui cuvânt corectiv în smerenie iubitoare nu este doar pentru cuvintele și acțiunile care sunt grave sau aproape blasfemiatoare, ci și pentru situațiile când devenim conștienți de o traiectorie aparent rea sau amăgitoare. Situația ideală este să trăim într-o comunitate de credință atât de onestă și care interacționează cu regularitate – și să ne vorbim unii altora fără amânare, primind mustrarea cu o piele tăbăcită de Evanghelie – așa încât cuvintele blânde ale mustrării să fie ceva obișnuit, pentru ca păcatul să fie zdrobit din fașă, în loc să i se dea timp și spațiu să crească, ajungând o buruiană înaltă și urâtă.
Obiceiurile harului
* * *
Atât cât îți stă în putință, pune-te în pielea celorlalți și gândește-te cum ai putea să le reamintești adevărurile fundamentale ale Evangheliei atunci când cauți să le deschizi ochii ca să vadă o realitate mai mare ce are legătură cu păcatul ce a rămas în ei. Gândește-te la maniera în care ai vrea să fii tu însuți abordat cu o astfel de observație, și fă un efort suplimentar de a te asigura că mustrarea va fi percepută ca un cuvânt de corecție frățească, nu ca unul de condamnare.
Obiceiurile harului
* * *