Majoritatea erorilor grosolane privitoare la îndreptățire provin din concepții obscure sau greșite legate de natura sau caracteristicile imputării, și au izvorât fie din presupunerea că ea constă din infuzarea de calități morale, caz în care îndreptățirea este confundată cu sfințirea; fie din presupunerea că, dacă imputarea este diferită de infuzare, atunci ea ar fi fundamentată, cel puțin, pe calitățile morale care astfel devin inerente, caz în care îndreptățirea are ca fundament obligatoriu o neprihănire personală, nu una provenită de la altcineva.

— James Buchanan

1804–1870 · teolog prezbiterian scoțian și profesor la New College din Edinburgh