Dacă pocăitul legalist se teme de păcatele de comitere, el va trăi totuși în păcatele de omitere sau își va împlini responsabilitățile religioase cunoscute într-o manieră nepăsătoare.legalismul
Dragostea falșilor credincioși este în cel mai fericit caz influențată și mânată de principii egoiste.egoismul
Falșii credincioși se desfată în poftele și idolii lor, apelând la Dumnezeu doar pentru că nu îndrăznesc să facă altfel.idolatria
Falsul credincios își poate închipui că are în el ceva din dragostea de Dumnezeu, dar dacă s-ar vedea cum este în adevăr, și-ar da seama că acela nu este decât un idol, produsul închipuirii lui.idolatria
Falsul credincios se odihnește în străduințele sale de a-și amuți conștiința și de a reduce glasul ei la tăcere.fățărnicia/ipocrizia
Falsul credincios țintește doar la atâta sfințenie cât crede că îl va scăpa de Iad, dar nu îi pasă de nimic mai mult.fățărnicia/ipocrizia
O credință adevărată purifică inima (F.A. 15:9) și biruiește lumea (1 Ioan 5:4), iar cel care are această nădejde în Hristos „se curăță, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3).credința
O credință adevărată unește sufletul cu Hristos, la fel cum o mlădiță este unită de viță, făcându-l în stare să aducă mult rod.credința
O credință adevărată, mântuitoare, implică o conștientizare clară a adevărului Evangheliei, în vreme ce o credință moartă este una pur speculativă și mentală în raport cu adevărul Evangheliei.credința
O credință mântuitoare este o încredere smerită în Hristos ca Autor al mântuirii noastre, dar o credință moartă se zidește întotdeauna pe o temelie falsă sau pe niciuna.credința
O credință mântuitoare primește cu bucurie termenii Evangheliei, în vreme ce o credință moartă nu face decât cel mult să dea un consimțământ rece față de adevărul ei.credința
O credință mântuitoare se manifestă prin dragoste față de Dumnezeu și față de oameni, dar o credință moartă eșuează întotdeauna în privința ambilor.credința
O credință mântuitoare smerește sufletul și îl face să se vadă ticălos și umil în ochii lui, în vreme ce o credință moartă tinde să înalțe mintea cu închipuiri deșarte legate de suficiența sau supremația proprie.smerenia/smerirea
O credință mântuitoare supune sufletul față de Hristos, pe când una moartă lasă sufletul neînnoit și în neascultare.credința
O credință moartă nu aduce niciodată sufletul în starea în care să fie de acord cu termenii Evangheliei fără excepție și fără rezerve.fățărnicia/ipocrizia
O credință moartă se umflă de mândrie prin gânduri înalte despre realizările proprii, îl face pe acel om să fie mofturos și lipsit de dragoste, și îl inspiră la acel limbaj fățarnic care spune: „Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18:11).mândria
O pocăință evanghelică, mântuitoare, implică o continuă scârbire de sine și toate păcatele, deopotrivă în inimă și în viață.pocăința
O pocăință legalistă decurge din necredință, pe când o pocăință evanghelică este rodul credinței mântuitoare.pocăința
O pocăință legalistă decurge dintr-o aversiune față de Dumnezeu și față de legea Lui sfântă, pe când pocăința evanghelică decurge din dragoste față de El și poruncile Lui.pocăința
O pocăință legalistă decurge doar dintr-un simțământ al pericolului și fricii de mânia lui Dumnezeu, pe când pocăința evanghelică constă dintr-o deplângere adevărată a păcatului și dintr-o dorință fierbinte de eliberare de el.pocăința